Unul din motivele pentru care nu-mi place să plec de-acasă e acela că trebuie, de fiecare dată atunci când mă întorc, să mă reîmprietenesc cu locul ăsta. Şi, tot aşa, de fiecare dată, îmi aduc aminte de un blog pe care îl urmăream -unul cu o audienţă babană, nu ca sărăcia asta- care, după o plecare a proprietarului, s-a închis. De fapt omul n-a mai postat nimic, deşi se adunaseră aproape patru sute de comentarii la ultimul articol, cel care anunţa plecarea prin ţară. Se făcuse un fel de club acolo, comentatorii deja se cunoşteau, îşi beau cafeaua împreună, povesteau, făceau supoziţii în legătură cu cel plecat, tonul era sumbru câteodată, s-o fi întâmplat ceva rău?, o fi păţit ceva? unde eşti, nene?... Pe urmă omul a intervenit, a scris câteva cuvinte, a explicat că e ok dar are alte probleme, le mulţumea, însă concluzia era clară: de scris nu mai avea chef.
Ultima postare a rămas cea din martie 2011, cel mai recent comentariu: 24 februarie 2012, numărul 508.
Fermitate în respectarea unei hotărâri pe care ai luat-o? Fidelitate?
Nu mă văd în stare nici de una, nici de cealaltă, cu toate că, recunosc, pe ascuns, le admir. Rămâne doar senzaţia asta de 'ce naiba fac eu aici?' atunci când mă întorc. Dar o fac, revin, chiar dacă mare brânză nu am ce scrie, chiar dacă, din 20 câţi sunteţi pe ocolitoare, efectiv aţi rămas vreo trei, voinţa funcţionând exact invers decât a celui de care povesteam mai sus: nu-l opresc şi gata. Nu mi s-a luat de el. Mai am poftă să-l resuscitez, oricât de varză arată câteodată. Chipul pe care l-am găsit eu de a comprima distanţele. Biletul agăţat de frigiderele vostre. Anunţul 'fraţilor, încă mai pot să râd!'. Altul nu-mi vine în minte.
Ceva şi închei: de vreo două ori m-am zbârlit ca o pisică şi am rugat ca // comentariile să aibă legătură cu postarea. O idioţenie, evident! Cine ştie pe ce aveam draci la ora aia. Vot de blam pentru prostie!
Eh, cam atât. Deocamdată.
Voi? Sănătoşi? Întregi? Voioşi? A venit soarele? S-a topit zăpada? Ce tari suntem că am dovedit aşa o iarnă turbată!
V-am pupat! :)
Ca sa mearga bine un blog este nevoie (din cate am constatat eu "de pe margine") de idei bune pt postari, de talent in tratarea literara a acestora, de un cerc de cunostinte cat mai larg (in viata reala) care sa asigure in perioada de inceput a blogului un oarecare (cat-de-cat apreciabil) flux de comentarii de incurajare (ca sa nu aiba autorul impresia ca "striga in pustie") - si mai este nevoie pur-si-simplu si de un dram de noroc, astfelincat la un moment dat sa se nimereasca pe blog (cu chef de comentat) un grup de cititori carora sa le tihneasca respectivul blog, astfel incat sa se alcatuiasca (spontan, de la sine) "forum-ul blogului", cu comentatori care sa interactioneze atat intre ei cat si cu autorul. Dupa ce forumul a fost deja alcatuit, acesta pare (mai ales daca este destul de amplu ca numar de "comentatori" si ca anvergura a acestora) sa capete un fel de existenta aparte, "functionand" quasi-independent de stimularea (initial esentiala) reprezentata de articolele scrise de autor.
RăspundeţiŞtergereNu este gresita (in optica mea) doleanta autorului ca in principiu comentariile la un articol sa aiba (macar la inceput) cat-de-cat tangenta cu subiectul articolului (ca altfel - DE CE-a mai muncit sa scrie articolul, doar ca "suport" pt comentarii care n-au nici in clin, nici in maneca cu subiectul?) - DAR este la fel de adevarat ca nu este cazul "sa inoate impotriva curentului" si sa protesteze prea vehement la o eventuala deviere (din-cand-in-cand) a "liniei" comentariilor de la "linia" initiala a articolului, fie treptat, "dintr-una-'n-'tr-alta", de la un comentariu la urmatorul deviind tot mai mult, fie brusc si spontan, la initiativa "deviationista" a unui "comentator", initiativa care "prinde" la "public".
In rest, la Timisoara a cam venit primavara - e un soare stralucitor, temperatura blanda spre calduta si zapada se topeste "intr-o veselie" (bine, noi nici n-am avut troiene si nameti ca prin Regat si prin Dobrogea, desi PENTRU TIMISOARA iarna care se incheie a fost neobisnuit de grea, avand noi in princiu (de obicei) un climat quasi-mediteraneean).
Victor, aici e puţin altfel. Adică:
RăspundeţiŞtergere- nu am un cerc de cunoştinţe, nici larg, nici restrâns.
- în locul unde îmi 'petrec' o juma de zi nu ştie nimeni de acest blog. şi nici n-am de gând să-l ştie.
- nu vreau forum, vreau doar câţiva oameni, dar aceia să nu dispară.
- singura politică a locului e: să nu se certe unii cu alţii. atât.
Or mai fi şi altele de spus :)
pare bine că e timp frumos la tine.
NA! ca-mi scapase: partea cu disparutul... poate ca unii ti-or pleCA_CA nu mai vor, da' poate ca altii ti-or disparea ca... dispar. CE sa-i faci, ASTA-i mersul vietii... (INDIFERENT de CE si CUM vrei dumneata - sau altcineva.)
Ştergeren-a dat colţu' nimeni. care a plecat a făcut-o pentru că sunt eu neam prost. pare greu de crezut? eh, ai răbdare :)
Ştergere...nimeni - INCA. Vorba dumitale: ai rabdare!
ŞtergereDE CE sa fie greu de crezut? Suntem MULTI...
Victore, aici nu dă colţu' nimeni, aşa, după cum îl taie capu'! ai de grijă!
ŞtergereBig Brother is watching you!!! :D
cu partea a doua: ok!
ai fost prevenit. când mă cred mai lebădă, atunci dau cu mucii-n fasole.
Am inteles - daca (CAND) o fi sa fie - intai ma retrag de-aici, ca sa nu starnesc oarece.
ŞtergereGafe facem mai-toti (mai rar sau mai des), poate doar vreun geniu "sa scape" cu totul.
Vina pentru dezamagirea simtita cu aceasta... "ocazie" este a celui care se astepta la perfectiune, de parca ... (a se inlocui punctele de suspensie cu numele personalitatii-star care ii e cel mai draga fiecaruia) nu s-ar caca, nu s-ar besi (sau de parca la respectivul Icsulescu - sau Ygrecson - astea ar mirosi cand a roze, cand a lacramioare, cand a violete, nicidecum a... cacao).
Iar "lebede" suntem cam toti - din cand in cand si... "episodic", trecator - numa' ca tre' sa nu ne-o "luam in cap", "sa n-o luam drept capital".
n-o să primeşti viză! eeee... :)
ŞtergereChanel no 5 :))
Eu inca nu ies din casa, da' ma bucur ca nu locuiesc intr-una din zonele joase ale orasului (avem vreo trei-patru cartiere periferice cu terenul atat de jos incat la marginea cartierului respectiv "canalizarea" trebuie pompata la un nivel binisor mai ridicat ca sa se poata apoi scurge in mod natural (gravitational) catre statia de epurare a orasului) - acolo pe-o asemenea vreme ar fi (cred) pericol de inundare a locuintei (marea majoritate a suprafetei Timisoarei fiind construita pe o fosta zona mlastinoasa, drenata si asanata la initiativa si sub patronajul Mariei-Tereza, deodata cu regularizarea cursurilor raurilor Timis si Bega si cu canalizarea Begai in scop de navigatie comerciala).
RăspundeţiŞtergeretare frumos oraşul tău.
Ştergeream ajuns acolo de două ori, o dată într-o delegaţie şi a doua oară ca să-i fac o surpriză unui prieten (aveam în jur de 20 de ani pe atunci).
bietul de el, :), să facă infarct şi mai multe nu.
dacă acum n-am minte, îţi dai seama la 20 ce putea să-mi debiteze creierul...
CE vrei sa insinuezi - ca TOTUSI ai creier? =)) (Sa-mi fie rusine, porc sexist! Huo-o!)
ŞtergereFEREASCA Sfantul de asemenea surprize! Dimpotriva - eu inca din tinerete am bagat BINE la cap (si am pus mereu in aplicare) o invatatura din partea unuia - batran si mai trecut prin viata - care ne povestea cum invatase EL acelasi lucru, cand era EL tanar, de la cineva mai experimentat decat el:
Ci'ca la intoarcerea neasteptat de timpurie dintr-o delegatie comuna, in gara, colegul mai experimentat in cauza s-a scotocit prin buzunare si a intins fiecaruia din participantii la delegatie (erau vreo cinci-sase, toti barbati) cate o "fisa" de doua's'cinci de bani, sfatuindu-i sa telefoneze fiecare acasa la el (de la telefoanele publice din gara) ca sa-si anunte sosirea iminenta. Mai in gluma, mai in serios, la staruintele celui varstnic ("pt a evita orice surpriza neplacuta") s-au conformat toti - mai putin unul singur dintre ei, bun si vechi prieten cu cel cu indemnul ("Hai, ma, fugi naibii de-aici cu ideile astea!") - si acel unul a fost cel care a facut infarct (si abia-abia a putut fi salvat) atunci cand la intrarea in casa a gasit intr-adevar "surpriza neplacuta" sub forma amantului sotiei "in exercitiul functiunii". Culmea este ca (zice-se) ulterior TOT EL s-a suparat pe prietenul sau binevoitor si bine-intentionat (si-a rupt prietenia "de-o viata" cu acesta) acuzandu-l ca "o fi stiut el ceva dinainte, de l-a indemnat atat de staruitor sa telefoneze acasa inainte de a ajunge", omitand faptul ca exact de acelasi sfat si de aceeasi staruinta avusesera parte TOTI colegii aflati in acea situatie, precum si faptul ca si insusi sfatuitorul lor procedase in acelasi fel.
Imi dau seama cam CE surpriza tre' sa fi fost pt bietul om care avea toate motivele si toate justificarile ca sa NU se astepte la prezenta dumitale... (Asa ceva nu se face - chiar daca nu pt vreun alt motiv decat cel ca persoana vizitata poate sa fie surprinsa in "gol financiar", ceea ce ar face sa se simta foarte stingherita, neputand oferi vizitatorului drag si dorit, dar neasteptat, primirea pe care ar fi dorit sa i-o ofere, ba poate neavand momentan de unde sa-i ofere nici macar minimul necesar...)
=)))))))
Ştergerenu e târziu niciodată de reţinut sfatul!
eu cred că atunci am atins penibilul maxim.
mai era şi de Moş Nicolae, era ziua omului, aşa că am picat fix, fix, ca musca-n oală!!! :)
dar, cu preţul ridicolului, m-am lecuit!
asta apropo de aterizările alea forţate din...înaltul zborului :))
Noa serbus conă-mare şi bine te-ai întors, chiar dacă te-a indispus ce ai găsit la "capital". Şi în Bălgrad este vreme faină. Zăpada de pe dealul din faţa casei mele s-a dus. A mai rămas doar prin şanţurile cetăşii şi pe unde a fost îngrămădită. IO acuma am din ce în ce mai puţină vreme de scris pe bloguri. Bebe s-a învăţat să se cocoţeze în baţe la moşu şi să ceară "oac, oac şi pu,pu,pu" adică să-i pun pe calculator videoclipuri cu cântece pentru copii. La asta se adaugă şi pretenţia Ioanei: "da ce, numai lui îi faci pe voie? Şi eu vreau să mă joc pe calculator". Aşa că moşu îi împacă pe amândoi, că la mamă-sa nu vor să apeleze niciunul. Nu-i cam lasă să facă ce vor ei pe calculator şi atunci evadează la moşu de când se trezesc şi până se culcă iar.
RăspundeţiŞtergere:)) serbus, Liviu!
Ştergerebine faci! dă-o naibii de bloggereală, mulţumeşte puii!
să ne spui şi nouă care sunt ultimele hit-uri în materie. :)
http://www.palsambleu.fr/comment-paraitre-plus-intelligent-que-vous-ne-letes/
RăspundeţiŞtergere-_-
RăspundeţiŞtergeredar ursii de la mine i-ai pastrat?
RăspundeţiŞtergere----------------
nu pot vb nici la telefon
si de explicat e si mai greu
incerc sa-ti scriu, desi...
-------------
sa cazi sub flori astazi Billy !
iar azi
nu ne mintim pe noi insine, stim bine, nu-i asa ?
:) ... Ană dragă!
RăspundeţiŞtergereIo-te cadou de martisor - reaparu irina! La multi ani! (Pupaturile - pe amandoi obrajii - intr-un loc mai discret, nu aici pe blog... :P )
RăspundeţiŞtergereda, măi Victore! :) uite aşa îi căşună lu fata asta!
RăspundeţiŞtergeremerci! La mulţi ani şi doamnei tale! :)
Irinoooo !!!!!
RăspundeţiŞtergereTe ţii de fente. Ba că ai şters blogul, ba că nu primeşti vizitatori...
Am vrut să comentez mai sus şi n-am avut unde.
hi,hi :)) niaţa, Liviu!
RăspundeţiŞtergerece să fac şi eu? blogu' seamănă cu omu': sucit.
timpul ăsta cât a fost închis am suferit ca un câine după el, da' am strâs din dinţi, e drept că am fost mult mai odihnită, da' tare morocănoasă.
no, ieri dimineaţă m-am răzgândit şi-am privit altfel lucrurile: pentru ce, de fapt, te chinui singură? ce-ai de pierdut, ce-ai de câştigat?
minte îmbârligată de fomeie... :)
şi-a rămas aşa, agăţat, nici nu ştiu ce-oi mai scrie, pentru că tot posacă sunt şi acum, şi fără poftă de vorbit.
ceva, ceva o fi bubuit în zona râsului, de nu mai dau de el.
în fine, trecem peste, au fost ele şi alte perioade tâmpite, şi tot le-am depăşit.
o fi de la erupţiile alea solare :))
zi bună să aveţi toţi!
Da-le-n'... colo de eruptii solare - de eruptii CUTANATE sa nu fim atacati. Cat despre "dat de" el... vezi ca s-ar putea sa fie periculos: CE te faci daca "da" SI EL inapoi? (Si daca tot nu-l gasesti: ai cautat cu atentie buzunarele, nu cumva are vreunul captuseala rupta, sa fi ajuns continutul (INCLUSIV rasul in cauza) in tivul hainei? DA' poseta - n-are vreo gaura in captuseala, sa fie rasul SUB aceasta? Sau prin portofel... (PE MINE - in ultima vreme - de cate ori deschid portofelul ma cam "apuca rasul"... si-mi vine sa strig precum Cristian Topescu: "Gooooooooooool!")
RăspundeţiŞtergere:) neaţa bună, don' Victor!
RăspundeţiŞtergeresă ştii că nu e exclus ca motivul râsului pierit să fie tocmai banii. poate vreo prinţesă mofturoasă care oi fi fost în altă viaţă se simte ofuscată de condiţia modestă de acum.
ar fi simplu dacă asta e problema.
pe tine te simt zâmbind cu tot Goooooooolul.
aşa să faci :)